18 mai 2016 Cristian Chitu

O scurta istorie a berii

O scurta istorie a berii

 

    Este dificil sa se atribuie inventarea berii unei anumite perioade de cultura sau de timp, dar primele bauturi fermentate au aparut in lume, cel mai probabil, odata cu dezvoltarea agriculturii ce se bazeaza pe cereale, in urma cu 12.000 de ani.

    Cea mai veche bautura alcoolica cunoscuta este un amestec vechi de 9000 de ani, din China, si era facuta din orez, miere si fructe, dar prima bere de orz a fost cel mai probabil nascut in Orientul Mijlociu. Primele dovezi ale productiei de bere dateaza de acum 5000 de ani si sunt asignate sumerienilor din Mesopotamia antica. Arheologii au scos la iveala vase ceramice de la 3400 i.Hr. inca lipicioase cu reziduuri de bere, si o oda din anul 1800 i.H., numita „Imn pentru Ninkasi”, adresata zeitei sumeriene a berii in care este descrisa o reteta pentru o bere straveche, facuta de preotesele de sex feminin. Aceste bauturi bogate in nutrienti au fost piatra de temelie a dietei sumeriana, si au fost probabil o alternativa mai sigura a apei potabile din raurile si canalele din apropiere, care erau foarte adesea contaminate cu deseuri animale.

    Consumul de bere, de asemenea, a inflorit sub Imperiul Babilonian, dar putine culturi antice au iubit berea, la fel de mult ca si egiptenii. Muncitorii de-a lungul Nilului au fost adesea platiti cu bere nutritiva, dulce, si toata lumea, de la faraon la tarani si chiar copii au baut bere, ca parte din dieta lor de zi cu zi. Multe dintre aceste beri antice au fost aromatizate cu elemente neobisnuite in ziua de astazi, cum ar fi curmalele sau uleiul de masline. Berea cu gustul de astazi nu a aparut pana in Evul Mediu, cand calugarii crestini si alti artizani si au inceput fabricarea berii asezonate cu hamei.

 

Principalele date din istoria de peste 5000 de ani a berii sunt:

4000 i.Hr.
In Orientul Mijlociu, oamenii din Sumer au fermentat o forma de paine, pentru a face o pasta fermentata, care avea un efect ametitor – o „bautura divina”.

3000 i.Hr.
Babilonienii a fabricat pana la 20 de tipuri diferite de bere. Berea din acele vremuri era tulbure si nefiltrata si a fost, de obicei, bauta printr-un pai, pentru a evita elementele solide din bere, care erau foarte amare.

1550 i.Hr.
Egiptenii au fost, de asemenea, mari producatorii de bere si insetati dupa ea. Bere si malt s-a gasit ingropate in mormintele faraonilor, pentru a oferi hrana pentru viata de apoi.

100 i.Hr.
Berea era consumata pe scara larga in tot Imperiul Roman, desi romanii au preferat vinul si au introdus struguri in mare parte din partea de sud a Imperiului, plus in sudul Angliei.
Localnicii cuceriti de romani au avut obiceiul de a consuma si bere, pe langa vin. Berea produsa in acesta perioada trebuia sa fie consumata in stare proaspata, se servea tulbure si se producea cu putina spuma sau deloc. Pentru a ajuta la condimentarea acesteia, s-au folosit proprietatilor ierburi amare si condimentelor locale.

Evul Mediu
In Evul Mediu cei mai mari producatori de bere au fost manastirile. Berea era racoritoare si a fost facuta si depozitata, astfel incat calugarii sa se bucure de ea in perioadele de post. Monarhi din acea perioada au dobandit o mare dragoste pentru bere si inregistrarile arata ca, in unele manastiri era permis un consum de pana la cinci litri pe zi de persoana.

Din anul 1000 cea mai mare parte din bere a fost produsa in combinatie cu ierburi salbatice, cum ar fi mirt (Myrica gale), de multe ori suplimentate cu balsam de lamaie (Melissa officinalis), limba mielului (Boragio officialis), sunatoare (Hypericium perforatum) sau soc (Fructus Sambuci Nigrae), astfel incat sa aibe un gust amarui.

Introducerea Hamei
Hameiul a fost mentionat prima data in inregistrarile gasite in Germania, inca din anul 822, dar pe atunci se foloseau atat muguri de hamei, cat si de sparanghel. Hidegarde Bingen, scriind in jurul anului 1150 a spus ca hameiul adaugat la bere „a redus putrefactia” cauzata de organismele daunatoare. Adaosul de hamei s-a raspandit lent in toata Europa, ajungand Marea Britanie la mijlocul secolului al 15-lea.

Reinheitsgebot 1516
Primul regulament din lume este denumit si Legea puritatii germane sau Reinheitsgebot si a fost introdusa pentru prima data in zona Munchen in 1847 si apoi extins in intreaga Bavaria in 1516. Mai tarziu, a inclus si restul Germaniei. Legea prevedea ca berea poate fi fabricata numai din apa, hamei si malt – utilizarea drojdiei a aparut mai tarziu, dupa ce a fost identificata ca fiind organismul responsabil de fermentare.

Tagged:

Daca v-a placut berea noastra sau doriti sa o degustati, ne puteti contacta: